From the past participle of îmbelșuga, from belșug.
îmbelșugat m or n (feminine singular îmbelșugată, masculine plural îmbelșugați, feminine and neuter plural îmbelșugate)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | îmbelșugat | îmbelșugată | îmbelșugați | îmbelșugate | |||
definite | îmbelșugatul | îmbelșugata | îmbelșugații | îmbelșugatele | ||||
genitive- dative |
indefinite | îmbelșugat | îmbelșugate | îmbelșugați | îmbelșugate | |||
definite | îmbelșugatului | îmbelșugatei | îmbelșugaților | îmbelșugatelor |
îmbelșugat