a îmbogăți (third-person singular present îmbogățește, past participle îmbogățit) 4th conj.
infinitive | a îmbogăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbogățind | ||||||
past participle | îmbogățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbogățesc | îmbogățești | îmbogățește | îmbogățim | îmbogățiți | îmbogățesc | |
imperfect | îmbogățeam | îmbogățeai | îmbogățea | îmbogățeam | îmbogățeați | îmbogățeau | |
simple perfect | îmbogății | îmbogățiși | îmbogăți | îmbogățirăm | îmbogățirăți | îmbogățiră | |
pluperfect | îmbogățisem | îmbogățiseși | îmbogățise | îmbogățiserăm | îmbogățiserăți | îmbogățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbogățesc | să îmbogățești | să îmbogățească | să îmbogățim | să îmbogățiți | să îmbogățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbogățește | îmbogățiți | |||||
negative | nu îmbogăți | nu îmbogățiți |