Inherited from Vulgar Latin *imbuccāre, from Latin bucca (“cheek, mouth”). Compare Aromanian mbuc, mbucari, Italian imboccare, French emboucher, Portuguese and Spanish embocar.
a îmbuca (third-person singular present îmbucă, past participle îmbucat) 1st conj.
infinitive | a îmbuca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbucând | ||||||
past participle | îmbucat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbuc | îmbuci | îmbucă | îmbucăm | îmbucați | îmbucă | |
imperfect | îmbucam | îmbucai | îmbuca | îmbucam | îmbucați | îmbucau | |
simple perfect | îmbucai | îmbucași | îmbucă | îmbucarăm | îmbucarăți | îmbucară | |
pluperfect | îmbucasem | îmbucaseși | îmbucase | îmbucaserăm | îmbucaserăți | îmbucaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbuc | să îmbuci | să îmbuce | să îmbucăm | să îmbucați | să îmbuce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbucă | îmbucați | |||||
negative | nu îmbuca | nu îmbucați |