From a Vulgar Latin *impācāre, from Latin in + pācāre (“make peaceful, pacify”), or more likely, the îm- was added later within Romanian to an older form păca. First attested in 1581.
a împăca (third-person singular present împacă, past participle împăcat) 1st conjugation
infinitive | a împăca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăcând | ||||||
past participle | împăcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împac | împaci | împacă | împăcăm | împăcați | împacă | |
imperfect | împăcam | împăcai | împăca | împăcam | împăcați | împăcau | |
simple perfect | împăcai | împăcași | împăcă | împăcarăm | împăcarăți | împăcară | |
pluperfect | împăcasem | împăcaseși | împăcase | împăcaserăm | împăcaserăți | împăcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împac | să împaci | să împace | să împăcăm | să împăcați | să împace | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împacă | împăcați | |||||
negative | nu împăca | nu împăcați |