Past participle of împăciui.
împăciuit m or n (feminine singular împăciuită, masculine plural împăciuiți, feminine and neuter plural împăciuite)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | împăciuit | împăciuită | împăciuiți | împăciuite | |||
definite | împăciuitul | împăciuita | împăciuiții | împăciuitele | ||||
genitive- dative |
indefinite | împăciuit | împăciuite | împăciuiți | împăciuite | |||
definite | împăciuitului | împăciuitei | împăciuiților | împăciuitelor |
împăciuit (past participle of împăciui)