From împărat.
a împărăți (third-person singular present împărățește, past participle împărățit) 4th conj.
infinitive | a împărăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împărățind | ||||||
past participle | împărățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împărățesc | împărățești | împărățește | împărățim | împărățiți | împărățesc | |
imperfect | împărățeam | împărățeai | împărățea | împărățeam | împărățeați | împărățeau | |
simple perfect | împărății | împărățiși | împărăți | împărățirăm | împărățirăți | împărățiră | |
pluperfect | împărățisem | împărățiseși | împărățise | împărățiserăm | împărățiserăți | împărățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împărățesc | să împărățești | să împărățească | să împărățim | să împărățiți | să împărățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împărățește | împărățiți | |||||
negative | nu împărăți | nu împărățiți |