Inherited from Late Latin impālāre, from Latin pālus. Compare Aromanian mpãrari, mpar.
a împăra (third-person singular present împărează, past participle împărat) 1st conj.
infinitive | a împăra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împărând | ||||||
past participle | împărat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împărez | împărezi | împărează | împărăm | împărați | împărează | |
imperfect | împăram | împărai | împăra | împăram | împărați | împărau | |
simple perfect | împărai | împărași | împără | împărarăm | împărarăți | împărară | |
pluperfect | împărasem | împăraseși | împărase | împăraserăm | împăraserăți | împăraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împărez | să împărezi | să împăreze | să împărăm | să împărați | să împăreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împărează | împărați | |||||
negative | nu împăra | nu împărați |