a împărechea (third-person singular present împărechează, past participle împărecheat) 1st conj.
infinitive | a împărechea | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împărechind | ||||||
past participle | împărecheat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împărechez | împărechezi | împărechează | împărechem | împărecheați | împărechează | |
imperfect | împărecheam | împărecheai | împărechea | împărecheam | împărecheați | împărecheau | |
simple perfect | împărecheai | împărecheași | împăreche | împărechearăm | împărechearăți | împărecheară | |
pluperfect | împărecheasem | împărecheaseși | împărechease | împărecheaserăm | împărecheaserăți | împărecheaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împărechez | să împărechezi | să împărecheze | să împărechem | să împărecheați | să împărecheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împărechează | împărecheați | |||||
negative | nu împărechea | nu împărecheați |