a împătima (third-person singular present împătimează, past participle împătimat) 1st conjugation
infinitive | a împătima | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împătimând | ||||||
past participle | împătimat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împătimez | împătimezi | împătimează | împătimăm | împătimați | împătimează | |
imperfect | împătimam | împătimai | împătima | împătimam | împătimați | împătimau | |
simple perfect | împătimai | împătimași | împătimă | împătimarăm | împătimarăți | împătimară | |
pluperfect | împătimasem | împătimaseși | împătimase | împătimaserăm | împătimaserăți | împătimaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împătimez | să împătimezi | să împătimeze | să împătimăm | să împătimați | să împătimeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împătimează | împătimați | |||||
negative | nu împătima | nu împătimați |