Probably from a Vulgar Latin root *impillāre, from Latin pilāre, present active infinitive of pilō (“ram down, fix firmly”).
a împila (third-person singular present împilează, past participle împilat) 1st conj.
infinitive | a împila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împilând | ||||||
past participle | împilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împilez | împilezi | împilează | împilăm | împilați | împilează | |
imperfect | împilam | împilai | împila | împilam | împilați | împilau | |
simple perfect | împilai | împilași | împilă | împilarăm | împilarăți | împilară | |
pluperfect | împilasem | împilaseși | împilase | împilaserăm | împilaserăți | împilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împilez | să împilezi | să împileze | să împilăm | să împilați | să împileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împilează | împilați | |||||
negative | nu împila | nu împilați |