From în + Latin plantāre, or from implantō. Compare Aromanian plãntu, plãntari.
a împlânta (third-person singular present împlântă, past participle împlântat) 1st conjugation
infinitive | a împlânta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împlântând | ||||||
past participle | împlântat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împlânt | împlânți | împlântă | împlântăm | împlântați | împlântă | |
imperfect | împlântam | împlântai | împlânta | împlântam | împlântați | împlântau | |
simple perfect | împlântai | împlântași | împlântă | împlântarăm | împlântarăți | împlântară | |
pluperfect | împlântasem | împlântaseși | împlântase | împlântaserăm | împlântaserăți | împlântaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împlânt | să împlânți | să împlânte | să împlântăm | să împlântați | să împlânte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împlântă | împlântați | |||||
negative | nu împlânta | nu împlântați |