Inherited from Vulgar Latin root *implenīre, from Latin plenus (“full”). Compare Aromanian mplinescu, mpliniri, Romansch emplenir, amplanir, Venetan inpinir, inpienir, Catalan emplenar. Compare also Old French plenir.
Audio: | (file) |
a împlini (third-person singular present împlinește, past participle împlinit) 4th conj.
infinitive | a împlini | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împlinind | ||||||
past participle | împlinit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împlinesc | împlinești | împlinește | împlinim | împliniți | împlinesc | |
imperfect | împlineam | împlineai | împlinea | împlineam | împlineați | împlineau | |
simple perfect | împlinii | împliniși | împlini | împlinirăm | împlinirăți | împliniră | |
pluperfect | împlinisem | împliniseși | împlinise | împliniserăm | împliniserăți | împliniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împlinesc | să împlinești | să împlinească | să împlinim | să împliniți | să împlinească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împlinește | împliniți | |||||
negative | nu împlini | nu împliniți |