Unknown.
a împopoțona (third-person singular present împopoțonează, past participle împopoțonat) 1st conj.
infinitive | a împopoțona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împopoțonând | ||||||
past participle | împopoțonat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împopoțonez | împopoțonezi | împopoțonează | împopoțonăm | împopoțonați | împopoțonează | |
imperfect | împopoțonam | împopoțonai | împopoțona | împopoțonam | împopoțonați | împopoțonau | |
simple perfect | împopoțonai | împopoțonași | împopoțonă | împopoțonarăm | împopoțonarăți | împopoțonară | |
pluperfect | împopoțonasem | împopoțonaseși | împopoțonase | împopoțonaserăm | împopoțonaserăți | împopoțonaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împopoțonez | să împopoțonezi | să împopoțoneze | să împopoțonăm | să împopoțonați | să împopoțoneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împopoțonează | împopoțonați | |||||
negative | nu împopoțona | nu împopoțonați |