From împotrivă.
a împotrivi (third-person singular present împotrivește, past participle împotrivit) 4th conj.
infinitive | a împotrivi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împotrivind | ||||||
past participle | împotrivit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împotrivesc | împotrivești | împotrivește | împotrivim | împotriviți | împotrivesc | |
imperfect | împotriveam | împotriveai | împotrivea | împotriveam | împotriveați | împotriveau | |
simple perfect | împotrivii | împotriviși | împotrivi | împotrivirăm | împotrivirăți | împotriviră | |
pluperfect | împotrivisem | împotriviseși | împotrivise | împotriviserăm | împotriviserăți | împotriviseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împotrivesc | să împotrivești | să împotrivească | să împotrivim | să împotriviți | să împotrivească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împotrivește | împotriviți | |||||
negative | nu împotrivi | nu împotriviți |