Borrowed from Old Church Slavonic прочкать (pročkatĭ, “to burst”, of an abscess).
a împroșca (third-person singular present împroașcă, past participle împroșcat) 1st conj.
infinitive | a împroșca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împroșcând | ||||||
past participle | împroșcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împroșc | împroști | împroașcă | împroșcăm | împroșcați | împroașcă | |
imperfect | împroșcam | împroșcai | împroșca | împroșcam | împroșcați | împroșcau | |
simple perfect | împroșcai | împroșcași | împroșcă | împroșcarăm | împroșcarăți | împroșcară | |
pluperfect | împroșcasem | împroșcaseși | împroșcase | împroșcaserăm | împroșcaserăți | împroșcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împroșc | să împroști | să împroaște | să împroșcăm | să împroșcați | să împroaște | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împroașcă | împroșcați | |||||
negative | nu împroșca | nu împroșcați |