From puți.
a împuți (third-person singular present împute, past participle împuțit) 4th conj.
infinitive | a împuți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împuțind | ||||||
past participle | împuțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împut | împuți | împute | împuțim | împuțiți | împut | |
imperfect | împuțeam | împuțeai | împuțea | împuțeam | împuțeați | împuțeau | |
simple perfect | împuții | împuțiși | împuți | împuțirăm | împuțirăți | împuțiră | |
pluperfect | împuțisem | împuțiseși | împuțise | împuțiserăm | împuțiserăți | împuțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împut | să împuți | să împută | să împuțim | să împuțiți | să împută | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împute | împuțiți | |||||
negative | nu împuți | nu împuțiți |