From the variant form năbuși < Common Slavic *nabušiti.
a înăbuși (third-person singular present înăbușește, past participle înăbușit) 4th conj.
infinitive | a înăbuși | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înăbușind | ||||||
past participle | înăbușit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înăbușesc | înăbușești | înăbușește | înăbușim | înăbușiți | înăbușesc | |
imperfect | înăbușeam | înăbușeai | înăbușea | înăbușeam | înăbușeați | înăbușeau | |
simple perfect | înăbușii | înăbușiși | înăbuși | înăbușirăm | înăbușirăți | înăbușiră | |
pluperfect | înăbușisem | înăbușiseși | înăbușise | înăbușiserăm | înăbușiserăți | înăbușiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înăbușesc | să înăbușești | să înăbușească | să înăbușim | să înăbușiți | să înăbușească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înăbușește | înăbușiți | |||||
negative | nu înăbuși | nu înăbușiți |