a înșeua (third-person singular present înșeuază, past participle înșeuat) 1st conj.
infinitive | a înșeua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înșeuând | ||||||
past participle | înșeuat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înșeuez | înșeuezi | înșeuază | înșeuăm | înșeuați | înșeuează | |
imperfect | înșeuam | înșeuai | înșeua | înșeuam | înșeuați | înșeuau | |
simple perfect | înșeuai | înșeuași | înșeuă | înșeuarăm | înșeuarăți | înșeuară | |
pluperfect | înșeuasem | înșeuaseși | înșeuase | înșeuaserăm | înșeuaserăți | înșeuaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înșeuez | să înșeuezi | să înșeueze | să înșeuăm | să înșeuați | să înșeueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înșeuează | înșeuați | |||||
negative | nu înșeua | nu înșeuați |