a înștiința (third-person singular present înștiințează, past participle înștiințat) 1st conj.
infinitive | a înștiința | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înștiințând | ||||||
past participle | înștiințat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înștiințez | înștiințezi | înștiințează | înștiințăm | înștiințați | înștiințează | |
imperfect | înștiințam | înștiințai | înștiința | înștiințam | înștiințați | înștiințau | |
simple perfect | înștiințai | înștiințași | înștiință | înștiințarăm | înștiințarăți | înștiințară | |
pluperfect | înștiințasem | înștiințaseși | înștiințase | înștiințaserăm | înștiințaserăți | înștiințaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înștiințez | să înștiințezi | să înștiințeze | să înștiințăm | să înștiințați | să înștiințeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înștiințează | înștiințați | |||||
negative | nu înștiința | nu înștiințați |