From înțeleg (“present indicative of înțelege)”) + -ător.
înțelegător m or n (feminine singular înțelegătoare, masculine plural înțelegători, feminine and neuter plural înțelegătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | înțelegător | înțelegătoare | înțelegători | înțelegătoare | |||
definite | înțelegătorul | înțelegătoarea | înțelegătorii | înțelegătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | înțelegător | înțelegătoare | înțelegători | înțelegătoare | |||
definite | înțelegătorului | înțelegătoarei | înțelegătorilor | înțelegătoarelor |