încânta

Hello, you have come here looking for the meaning of the word încânta. In DICTIOUS you will not only get to know all the dictionary meanings for the word încânta, but we will also tell you about its etymology, its characteristics and you will know how to say încânta in singular and plural. Everything you need to know about the word încânta you have here. The definition of the word încânta will help you to be more precise and correct when speaking or writing your texts. Knowing the definition ofîncânta, as well as those of other words, enriches your vocabulary and provides you with more and better linguistic resources.
See also: incanta

Romanian

Etymology

Probably from în + cânta, based on French enchanter. Other theories include a direct derivation from Latin incantāre, present active infinitive of incantō (compare Aromanian ncãntu, ncãntari).

Verb

a încânta (third-person singular present încântă, past participle încântat) 1st conj.

  1. to charm, seduce, enchant
    Synonyms: fermeca, seduce
  2. to deceive, delude
    Synonyms: amăgi, înșela, păcăli

Conjugation

    conjugation of încânta (first conjugation, no infix)
infinitive a încânta
gerund încântând
past participle încântat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încânt încânți încântă încântăm încântați încântă
imperfect încântam încântai încânta încântam încântați încântau
simple perfect încântai încântași încântă încântarăm încântarăți încântară
pluperfect încântasem încântaseși încântase încântaserăm încântaserăți încântaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încânt să încânți să încânte să încântăm să încântați să încânte
imperative — tu — — voi —
affirmative încântă încântați
negative nu încânta nu încântați

Derived terms

Wikious
Boobota
Sagapedia