a încârliga (third-person singular present încârligă, past participle încârligat) 1st conj.
infinitive | a încârliga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încârligând | ||||||
past participle | încârligat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încârlig | încârligi | încârligă | încârligăm | încârligați | încârligă | |
imperfect | încârligam | încârligai | încârliga | încârligam | încârligați | încârligau | |
simple perfect | încârligai | încârligași | încârligă | încârligarăm | încârligarăți | încârligară | |
pluperfect | încârligasem | încârligaseși | încârligase | încârligaserăm | încârligaserăți | încârligaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încârlig | să încârligi | să încârlige | să încârligăm | să încârligați | să încârlige | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încârligă | încârligați | |||||
negative | nu încârliga | nu încârligați |