a încartirui (third-person singular present încartiruiește, past participle încartiruit) 4th conjugation
infinitive | a încartirui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încartiruind | ||||||
past participle | încartiruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încartiruiesc | încartiruiești | încartiruiește | încartiruim | încartiruiți | încartiruiesc | |
imperfect | încartiruiam | încartiruiai | încartiruia | încartiruiam | încartiruiați | încartiruiau | |
simple perfect | încartiruii | încartiruiși | încartirui | încartiruirăm | încartiruirăți | încartiruiră | |
pluperfect | încartiruisem | încartiruiseși | încartiruise | încartiruiserăm | încartiruiserăți | încartiruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încartiruiesc | să încartiruiești | să încartiruiască | să încartiruim | să încartiruiți | să încartiruiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încartiruiește | încartiruiți | |||||
negative | nu încartirui | nu încartiruiți |