a încetățeni (third-person singular present încetățenește, past participle încetățenit) 4th conj.
infinitive | a încetățeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încetățenind | ||||||
past participle | încetățenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încetățenesc | încetățenești | încetățenește | încetățenim | încetățeniți | încetățenesc | |
imperfect | încetățeneam | încetățeneai | încetățenea | încetățeneam | încetățeneați | încetățeneau | |
simple perfect | încetățenii | încetățeniși | încetățeni | încetățenirăm | încetățenirăți | încetățeniră | |
pluperfect | încetățenisem | încetățeniseși | încetățenise | încetățeniserăm | încetățeniserăți | încetățeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încetățenesc | să încetățenești | să încetățenească | să încetățenim | să încetățeniți | să încetățenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încetățenește | încetățeniți | |||||
negative | nu încetățeni | nu încetățeniți |