a încleia (third-person singular present încleiază, past participle încleiat) 1st conj.
infinitive | a încleia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încleind | ||||||
past participle | încleiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încleiez | încleiezi | încleiază | încleiem | încleiați | încleiază | |
imperfect | încleiam | încleiai | încleia | încleiam | încleiați | încleiau | |
simple perfect | încleiai | încleiași | încleie | încleiarăm | încleiarăți | încleiară | |
pluperfect | încleiasem | încleiaseși | încleiase | încleiaserăm | încleiaserăți | încleiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încleiez | să încleiezi | să încleieze | să încleiem | să încleiați | să încleieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încleiază | încleiați | |||||
negative | nu încleia | nu încleiați |