a încolăci (third-person singular present încolăcește, past participle încolăcit) 4th conj.
infinitive | a încolăci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încolăcind | ||||||
past participle | încolăcit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încolăcesc | încolăcești | încolăcește | încolăcim | încolăciți | încolăcesc | |
imperfect | încolăceam | încolăceai | încolăcea | încolăceam | încolăceați | încolăceau | |
simple perfect | încolăcii | încolăciși | încolăci | încolăcirăm | încolăcirăți | încolăciră | |
pluperfect | încolăcisem | încolăciseși | încolăcise | încolăciserăm | încolăciserăți | încolăciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încolăcesc | să încolăcești | să încolăcească | să încolăcim | să încolăciți | să încolăcească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încolăcește | încolăciți | |||||
negative | nu încolăci | nu încolăciți |