a încondeia (third-person singular present încondeiază, past participle încondeiat) 1st conj.
infinitive | a încondeia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încondeind | ||||||
past participle | încondeiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încondeiez | încondeiezi | încondeiază | încondeiem | încondeiați | încondeiază | |
imperfect | încondeiam | încondeiai | încondeia | încondeiam | încondeiați | încondeiau | |
simple perfect | încondeiai | încondeiași | încondeie | încondeiarăm | încondeiarăți | încondeiară | |
pluperfect | încondeiasem | încondeiaseși | încondeiase | încondeiaserăm | încondeiaserăți | încondeiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încondeiez | să încondeiezi | să încondeieze | să încondeiem | să încondeiați | să încondeieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încondeiază | încondeiați | |||||
negative | nu încondeia | nu încondeiați |