From în + Latin committere, with a later change of conjugation (cf. the original, now regional, form încumete). Doublet of the borrowed comite.
a încumeta (third-person singular present încumetă, past participle încumetat) 1st conjugation
infinitive | a încumeta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încumetând | ||||||
past participle | încumetat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încumet | încumeți | încumetă | încumetăm | încumetați | încumetă | |
imperfect | încumetam | încumetai | încumeta | încumetam | încumetați | încumetau | |
simple perfect | încumetai | încumetași | încumetă | încumetarăm | încumetarăți | încumetară | |
pluperfect | încumetasem | încumetaseși | încumetase | încumetaserăm | încumetaserăți | încumetaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încumet | să încumeți | să încumete | să încumetăm | să încumetați | să încumete | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încumetă | încumetați | |||||
negative | nu încumeta | nu încumetați |