a încunjura (third-person singular present încunjoară, past participle încunjurat) 1st conj.
infinitive | a încunjura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încunjurând | ||||||
past participle | încunjurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încunjur | încunjuri | încunjură | încunjurăm | încunjurați | încunjură | |
imperfect | încunjuram | încunjurai | încunjura | încunjuram | încunjurați | încunjurau | |
simple perfect | încunjurai | încunjurași | încunjură | încunjurarăm | încunjurarăți | încunjurară | |
pluperfect | încunjurasem | încunjuraseși | încunjurase | încunjuraserăm | încunjuraserăți | încunjuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încunjur | să încunjuri | să încunjure | să încunjurăm | să încunjurați | să încunjure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încunjură | încunjurați | |||||
negative | nu încunjura | nu încunjurați |