Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *indemināre < Latin inde + minārī.
a îndemna (third-person singular present îndeamnă, past participle îndemnat) 1st conj.
infinitive | a îndemna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îndemnând | ||||||
past participle | îndemnat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îndemn | îndemni | îndeamnă | îndemnăm | îndemnați | îndeamnă | |
imperfect | îndemnam | îndemnai | îndemna | îndemnam | îndemnați | îndemnau | |
simple perfect | îndemnai | îndemnași | îndemnă | îndemnarăm | îndemnarăți | îndemnară | |
pluperfect | îndemnasem | îndemnaseși | îndemnase | îndemnaserăm | îndemnaserăți | îndemnaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îndemn | să îndemni | să îndemne | să îndemnăm | să îndemnați | să îndemne | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îndeamnă | îndemnați | |||||
negative | nu îndemna | nu îndemnați |