a îndigui (third-person singular present îndiguiește, past participle îndiguit) 4th conj.
infinitive | a îndigui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îndiguind | ||||||
past participle | îndiguit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îndiguiesc | îndiguiești | îndiguiește | îndiguim | îndiguiți | îndiguiesc | |
imperfect | îndiguiam | îndiguiai | îndiguia | îndiguiam | îndiguiați | îndiguiau | |
simple perfect | îndiguii | îndiguiși | îndigui | îndiguirăm | îndiguirăți | îndiguiră | |
pluperfect | îndiguisem | îndiguiseși | îndiguise | îndiguiserăm | îndiguiserăți | îndiguiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îndiguiesc | să îndiguiești | să îndiguiască | să îndiguim | să îndiguiți | să îndiguiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îndiguiește | îndiguiți | |||||
negative | nu îndigui | nu îndiguiți |