Inherited from Late Latin infocāre, a verb derived from Latin focus ("fire", originally "hearth"). By surface analysis, în- + foc + -a.
a înfoca (third-person singular present înfoacă, past participle înfocat) 1st conjugation
infinitive | a înfoca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfocând | ||||||
past participle | înfocat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfoc | înfoci | înfoacă | înfocăm | înfocați | înfoacă | |
imperfect | înfocam | înfocai | înfoca | înfocam | înfocați | înfocau | |
simple perfect | înfocai | înfocași | înfocă | înfocarăm | înfocarăți | înfocară | |
pluperfect | înfocasem | înfocaseși | înfocase | înfocaserăm | înfocaserăți | înfocaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfoc | să înfoci | să înfoace | să înfocăm | să înfocați | să înfoace | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfoacă | înfocați | |||||
negative | nu înfoca | nu înfocați |