Inherited from Latin īnfrēnāre, present active infinitive of īnfrēnō.
a înfrâna (third-person singular present înfrânează, past participle înfrânat) 1st conj.
infinitive | a înfrâna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfrânând | ||||||
past participle | înfrânat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfrânez | înfrânezi | înfrânează | înfrânăm | înfrânați | înfrânează | |
imperfect | înfrânam | înfrânai | înfrâna | înfrânam | înfrânați | înfrânau | |
simple perfect | înfrânai | înfrânași | înfrână | înfrânarăm | înfrânarăți | înfrânară | |
pluperfect | înfrânasem | înfrânaseși | înfrânase | înfrânaserăm | înfrânaserăți | înfrânaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfrânez | să înfrânezi | să înfrâneze | să înfrânăm | să înfrânați | să înfrâneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfrânează | înfrânați | |||||
negative | nu înfrâna | nu înfrânați |