From a Vulgar Latin root *infollicāre, from Late Latin follicāre, present active infinitive of follicō, from Latin follis, or alternatively from fullicāre, present active infinitive of fullicō, from fullo (“fuller”).
a înfuleca (third-person singular present înfulecă, past participle înfulecat) 1st conj.
infinitive | a înfuleca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfulecând | ||||||
past participle | înfulecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfulec | înfuleci | înfulecă | înfulecăm | înfulecați | înfulecă | |
imperfect | înfulecam | înfulecai | înfuleca | înfulecam | înfulecați | înfulecau | |
simple perfect | înfulecai | înfulecași | înfulecă | înfulecarăm | înfulecarăți | înfulecară | |
pluperfect | înfulecasem | înfulecaseși | înfulecase | înfulecaserăm | înfulecaserăți | înfulecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfulec | să înfuleci | să înfulece | să înfulecăm | să înfulecați | să înfulece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfulecă | înfulecați | |||||
negative | nu înfuleca | nu înfulecați |