Unknown.
a îngăima (third-person singular present îngăimă, past participle îngăimat) 1st conj.
infinitive | a îngăima | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îngăimând | ||||||
past participle | îngăimat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îngăim | îngăimi | îngăimă | îngăimăm | îngăimați | îngăimă | |
imperfect | îngăimam | îngăimai | îngăima | îngăimam | îngăimați | îngăimau | |
simple perfect | îngăimai | îngăimași | îngăimă | îngăimarăm | îngăimarăți | îngăimară | |
pluperfect | îngăimasem | îngăimaseși | îngăimase | îngăimaserăm | îngăimaserăți | îngăimaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îngăim | să îngăimi | să îngăime | să îngăimăm | să îngăimați | să îngăime | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îngăimă | îngăimați | |||||
negative | nu îngăima | nu îngăimați |