a îngălbini (third-person singular present îngălbinește, past participle îngălbinit) 4th conj.
infinitive | a îngălbini | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îngălbinind | ||||||
past participle | îngălbinit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îngălbinesc | îngălbinești | îngălbinește | îngălbinim | îngălbiniți | îngălbinesc | |
imperfect | îngălbineam | îngălbineai | îngălbinea | îngălbineam | îngălbineați | îngălbineau | |
simple perfect | îngălbinii | îngălbiniși | îngălbini | îngălbinirăm | îngălbinirăți | îngălbiniră | |
pluperfect | îngălbinisem | îngălbiniseși | îngălbinise | îngălbiniserăm | îngălbiniserăți | îngălbiniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îngălbinesc | să îngălbinești | să îngălbinească | să îngălbinim | să îngălbiniți | să îngălbinească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îngălbinește | îngălbiniți | |||||
negative | nu îngălbini | nu îngălbiniți |