a înhuma (third-person singular present înhumează, past participle înhumat) 1st conj.
infinitive | a înhuma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înhumând | ||||||
past participle | înhumat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înhumez | înhumezi | înhumează | înhumăm | înhumați | înhumează | |
imperfect | înhumam | înhumai | înhuma | înhumam | înhumați | înhumau | |
simple perfect | înhumai | înhumași | înhumă | înhumarăm | înhumarăți | înhumară | |
pluperfect | înhumasem | înhumaseși | înhumase | înhumaserăm | înhumaserăți | înhumaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înhumez | să înhumezi | să înhumeze | să înhumăm | să înhumați | să înhumeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înhumează | înhumați | |||||
negative | nu înhuma | nu înhumați |