a înlemni (third-person singular present înlemnește, past participle înlemnit) 4th conjugation
infinitive | a înlemni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înlemnind | ||||||
past participle | înlemnit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înlemnesc | înlemnești | înlemnește | înlemnim | înlemniți | înlemnesc | |
imperfect | înlemneam | înlemneai | înlemnea | înlemneam | înlemneați | înlemneau | |
simple perfect | înlemnii | înlemniși | înlemni | înlemnirăm | înlemnirăți | înlemniră | |
pluperfect | înlemnisem | înlemniseși | înlemnise | înlemniserăm | înlemniserăți | înlemniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înlemnesc | să înlemnești | să înlemnească | să înlemnim | să înlemniți | să înlemnească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înlemnește | înlemniți | |||||
negative | nu înlemni | nu înlemniți |