a înmuia (third-person singular present înmoaie, past participle înmuiat) 1st conj.
infinitive | a înmuia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înmuind | ||||||
past participle | înmuiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înmoi | înmoi | înmoaie | înmuiem | înmuiați | înmoaie | |
imperfect | înmuiam | înmuiai | înmuia | înmuiam | înmuiați | înmuiau | |
simple perfect | înmuiai | înmuiași | înmuie | înmuiarăm | înmuiarăți | înmuiară | |
pluperfect | înmuiasem | înmuiaseși | înmuiase | înmuiaserăm | înmuiaserăți | înmuiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înmoi | să înmoi | să înmoaie | să înmuiem | să înmuiați | să înmoaie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înmoaie | înmuiați | |||||
negative | nu înmuia | nu înmuiați |