a înnobila (third-person singular present înnobilează, past participle înnobilat) 1st conj.
infinitive | a înnobila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înnobilând | ||||||
past participle | înnobilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înnobilez | înnobilezi | înnobilează | înnobilăm | înnobilați | înnobilează | |
imperfect | înnobilam | înnobilai | înnobila | înnobilam | înnobilați | înnobilau | |
simple perfect | înnobilai | înnobilași | înnobilă | înnobilarăm | înnobilarăți | înnobilară | |
pluperfect | înnobilasem | înnobilaseși | înnobilase | înnobilaserăm | înnobilaserăți | înnobilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înnobilez | să înnobilezi | să înnobileze | să înnobilăm | să înnobilați | să înnobileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înnobilează | înnobilați | |||||
negative | nu înnobila | nu înnobilați |