a înnoroia (third-person singular present înnoroiază, past participle înnoroiat) 1st conj.
infinitive | a înnoroia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înnoroind | ||||||
past participle | înnoroiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înnoroiez | înnoroiezi | înnoroiază | înnoroiem | înnoroiați | înnoroiază | |
imperfect | înnoroiam | înnoroiai | înnoroia | înnoroiam | înnoroiați | înnoroiau | |
simple perfect | înnoroiai | înnoroiași | înnoroie | înnoroiarăm | înnoroiarăți | înnoroiară | |
pluperfect | înnoroiasem | înnoroiaseși | înnoroiase | înnoroiaserăm | înnoroiaserăți | înnoroiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înnoroiez | să înnoroiezi | să înnoroieze | să înnoroiem | să înnoroiați | să înnoroieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înnoroiază | înnoroiați | |||||
negative | nu înnoroia | nu înnoroiați |