a înnoura (third-person singular present înnourează, past participle înnourat) 1st conj.
infinitive | a înnoura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înnourând | ||||||
past participle | înnourat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înnourez | înnourezi | înnourează | înnourăm | înnourați | înnourează | |
imperfect | înnouram | înnourai | înnoura | înnouram | înnourați | înnourau | |
simple perfect | înnourai | înnourași | înnoură | înnourarăm | înnourarăți | înnourară | |
pluperfect | înnourasem | înnouraseși | înnourase | înnouraserăm | înnouraserăți | înnouraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înnourez | să înnourezi | să înnoureze | să înnourăm | să înnourați | să înnoureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înnourează | înnourați | |||||
negative | nu înnoura | nu înnourați |