a înrădăcina (third-person singular present înrădăcinează, past participle înrădăcinat) 1st conj.
infinitive | a înrădăcina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înrădăcinând | ||||||
past participle | înrădăcinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înrădăcinez | înrădăcinezi | înrădăcinează | înrădăcinăm | înrădăcinați | înrădăcinează | |
imperfect | înrădăcinam | înrădăcinai | înrădăcina | înrădăcinam | înrădăcinați | înrădăcinau | |
simple perfect | înrădăcinai | înrădăcinași | înrădăcină | înrădăcinarăm | înrădăcinarăți | înrădăcinară | |
pluperfect | înrădăcinasem | înrădăcinaseși | înrădăcinase | înrădăcinaserăm | înrădăcinaserăți | înrădăcinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înrădăcinez | să înrădăcinezi | să înrădăcineze | să înrădăcinăm | să înrădăcinați | să înrădăcineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înrădăcinează | înrădăcinați | |||||
negative | nu înrădăcina | nu înrădăcinați |