a înrăi (third-person singular present înrăește, past participle înrăit) 4th conj.
infinitive | a înrăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înrăind | ||||||
past participle | înrăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înrăiesc | înrăiești | înrăiește | înrăim | înrăiți | înrăiesc | |
imperfect | înrăiam | înrăiai | înrăia | înrăiam | înrăiați | înrăiau | |
simple perfect | înrăii | înrăiși | înrăi | înrăirăm | înrăirăți | înrăiră | |
pluperfect | înrăisem | înrăiseși | înrăise | înrăiserăm | înrăiserăți | înrăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înrăiesc | să înrăiești | să înrăiască | să înrăim | să înrăiți | să înrăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înrăiește | înrăiți | |||||
negative | nu înrăi | nu înrăiți |