a înrăma (third-person singular present înrămează, past participle înrămat) 1st conj.
infinitive | a înrăma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înrămând | ||||||
past participle | înrămat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înrămez | înrămezi | înrămează | înrămăm | înrămați | înrămează | |
imperfect | înrămam | înrămai | înrăma | înrămam | înrămați | înrămau | |
simple perfect | înrămai | înrămași | înrămă | înrămarăm | înrămarăți | înrămară | |
pluperfect | înrămasem | înrămaseși | înrămase | înrămaserăm | înrămaserăți | înrămaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înrămez | să înrămezi | să înrămeze | să înrămăm | să înrămați | să înrămeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înrămează | înrămați | |||||
negative | nu înrăma | nu înrămați |