Borrowed from French enrégimenter.
a înregimenta (third-person singular present înregimentează, past participle înregimentat) 1st conj.
infinitive | a înregimenta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înregimentând | ||||||
past participle | înregimentat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înregimentez | înregimentezi | înregimentează | înregimentăm | înregimentați | înregimentează | |
imperfect | înregimentam | înregimentai | înregimenta | înregimentam | înregimentați | înregimentau | |
simple perfect | înregimentai | înregimentași | înregimentă | înregimentarăm | înregimentarăți | înregimentară | |
pluperfect | înregimentasem | înregimentaseși | înregimentase | înregimentaserăm | înregimentaserăți | înregimentaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înregimentez | să înregimentezi | să înregimenteze | să înregimentăm | să înregimentați | să înregimenteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înregimentează | înregimentați | |||||
negative | nu înregimenta | nu înregimentați |