a înscăuna (third-person singular present înscăunează, past participle înscăunat) 1st conj.
infinitive | a înscăuna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înscăunând | ||||||
past participle | înscăunat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înscăunez | înscăunezi | înscăunează | înscăunăm | înscăunați | înscăunează | |
imperfect | înscăunam | înscăunai | înscăuna | înscăunam | înscăunați | înscăunau | |
simple perfect | înscăunai | înscăunași | înscăună | înscăunarăm | înscăunarăți | înscăunară | |
pluperfect | înscăunasem | înscăunaseși | înscăunase | înscăunaserăm | înscăunaserăți | înscăunaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înscăunez | să înscăunezi | să înscăuneze | să înscăunăm | să înscăunați | să înscăuneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înscăunează | înscăunați | |||||
negative | nu înscăuna | nu înscăunați |