From înspăimânta + -ător.
înspăimântător m or n (feminine singular înspăimântătoare, masculine plural înspăimântători, feminine and neuter plural înspăimântătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | |||
definite | înspăimântătorul | înspăimântătoarea | înspăimântătorii | înspăimântătoarele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | |||
definite | înspăimântătorului | înspăimântătoarei | înspăimântătorilor | înspăimântătoarelor |