a înstări (third-person singular present înstărește, past participle înstărit) 4th conjugation
infinitive | a înstări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înstărind | ||||||
past participle | înstărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înstăresc | înstărești | înstărește | înstărim | înstăriți | înstăresc | |
imperfect | înstăream | înstăreai | înstărea | înstăream | înstăreați | înstăreau | |
simple perfect | înstării | înstăriși | înstări | înstărirăm | înstărirăți | înstăriră | |
pluperfect | înstărisem | înstăriseși | înstărise | înstăriserăm | înstăriserăți | înstăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înstăresc | să înstărești | să înstărească | să înstărim | să înstăriți | să înstărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înstărește | înstăriți | |||||
negative | nu înstări | nu înstăriți |