a întâmpina (third-person singular present întâmpină, past participle întâmpinat) 1st conj.
infinitive | a întâmpina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întâmpinând | ||||||
past participle | întâmpinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întâmpin | întâmpini | întâmpină | întâmpinăm | întâmpinați | întâmpină | |
imperfect | întâmpinam | întâmpinai | întâmpina | întâmpinam | întâmpinați | întâmpinau | |
simple perfect | întâmpinai | întâmpinași | întâmpină | întâmpinarăm | întâmpinarăți | întâmpinară | |
pluperfect | întâmpinasem | întâmpinaseși | întâmpinase | întâmpinaserăm | întâmpinaserăți | întâmpinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întâmpin | să întâmpini | să întâmpine | să întâmpinăm | să întâmpinați | să întâmpine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întâmpină | întâmpinați | |||||
negative | nu întâmpina | nu întâmpinați |